SPARTAN RACE s-a născut în 2010 în SUA ca eveniment sportiv ce presupune o serie de curse cu obstacole pe teren accidentat, pe diferite grade de dificultate. Traseele sunt de mai multe tipuri:
- Spartan Sprint între 5 km și 1o km, cu minim 20 de obstacole
- Spartan Super între 13 km și 18 km, cu minim 25 de obstacole
- Spartan Beast între 20 km și 25 km, cu minim 30 de obstacole
- Spartan Ultra Beast peste 42 km cu minim 60 de obstacole
- Distanțele diferă de la competiție la competiție în funcție de dorința organizatorilor, dar încadrându-se în aceste limite
Evenimentul a cucerit sportivi din peste 14 țări printre care și Canada, Germania, Italia, Australia, Coreea de Sud, Mexic, Ungaria, Cehia, Slovacia.
Mai mult decât o competiție sportivă, SPARTAN RACE este o comunitate, o filozofie de viață.
,,Spartanii” trăiesc după un cod:
- Își fortează permanent limitele fizice și psihice
- Își stăpânesc emoțiile
- Învață în permanență
- Sunt generoși
- Sunt lideri
- Își apără principiile cu orice preț
- Își cunosc slăbiciunile dar și atuurile
- Se dovedesc prin fapte nu prin vorbe
- Trăiesc fiecare zi ca și când ar fi ultima
În 2016 am simțit și eu chemarea cursei spartane și am decis să particip la TOKAJ SUPER HUNGARY (22.oct.2016) – Super Spartan Race: 16,5 km pe teren accidentat și cu aproximativ 29 de obstacole.
Am acceptat provocarea acestei competiții împreuna cu un prieten, deși nici unul din noi nu știa exact ce presupune cu adevărat o astfel de cursă și cum trebuie să ne pregătim – pe ce să punem mai mult accent: pe forță ? pe rezistență? pe îndemânare ? … ca să nu se supere nimeni am antrenat puțin din fiecare .
În ziua competiției ne-am prezentat la start și toată mulțimea fremăta de nerăbdare.
Traseul și probele nu sunt dezvăluite dinainte iar unii participanți speculau posibilitățile.
Agitație , necunoscut, adrenalină, ambiție, concentrare, nerăbdare, puls 200… START!
După start m-am trezit croșetând munții în alergare prin noroi până aproape de gamba piciorului. Când eram în vârful muntelui, când coboram la baza lui, iar urcam, iar căram bușteni în spate sau saci umpluți cu nisip, (asta bineînțeles în pantă, pe o pârtie de schi, în noroi până la glezne) sau aveam de sărit obstacole de 3-4 m, de cățărat pe frânghie la o înălțime de 7 m, de traversat atârnat în brațe un traseu de bare, mers pe bârnă în echilibru, aruncat cu sulița la țintă și multe altele, nici nu le mai țin minte pe toate, vreo 30 la număr. d.u.r.e.r.o.s !
Fiecare obstacol ratat, dacă nu reușeai să treci și cădeai de pe el (fără a avea posibilitatea unei noi încercări) – s-a penalizat cu 30 de burpees! … da știu … crunt! La finalul traseului dacă erai foarte strângător, puteai strânge câteva sute de burpees de penalizare.
Apogeul traseului a fost când am ajuns în vârful muntelui unde am fost nevoiți să traversăm un râu, iar în mijlocul râului era un obstacol care trebuia trecut pe sub apă. Toate astea la 8 grade în aer. Cei care nu au trecut râul au fost descalificați (și au fost destui!).
După aproape 4 ore am ajuns la finish epuizat, dar fericit că am reușit să termin primul meu SPARTAN RACE . M-am clasat în primii 500 din aproximativ 5000 de participanți din peste 10 țări .
Rezultatul obținut în cursa de la TOKAJ a aprins în mine și mai tare spiritul spartan și m-a ambiționat să continui cu acest gen de competiții .
Următoarea cursă a fost SPARTAN RACE – Winter Sprint – Svit, Slovacia (18 februarie 2017)
De data aceasta m-am simțit mult mai pregătit atât fizic cât și psihic. Am fost foarte sigur pe mine, poate și datorită faptului că știam ce urma să se întâmple, care vor fi probele, care va fi distanța și cel mai important lucru, că se desfășura pe zăpadă și nu pe noroi. Cursa a avut aproape 8 km și 22 de obstacole … puțin, ar spune unii !
Muntele era la fel de înalt, abrupt și parcă îți zâmbea ironic știind cât de grea va fi cățărarea lui. Singura noastră consolare era distanța puțin mai scurtă decât la celelalte curse și peisajul superb încărcat de zapadă. Participanții au fost în număr mare veniți din peste 10 țări, pregătiți să dea piept provocării.
Cele 22 de probe au fost diversificate, alese parcă pe sprânceană și menite să te pună în dificultate. Zăpada juca și ea un rol important având menirea să-ți îngreuneze și mai tare viața.
Chiar dacă era toiul iernii cu temperaturi ce arătau cu minus în termometru, nu am scăpat nici de data aceasta de trecerea unui râu prin apă înghețată ce ne ajungea până aproape de genunchi. Știți expresia ,,De ce îți este mai frică nu scapi”?! S-a adeverit și în cazul nostru!
Însă mai există și expresia ,,Ce nu te omoară te face mai puternic”! Este motoo-ul în care cred cu tărie și după care îmi ghidez viața, așa că am ieșit din apă cu demnitate și mi-am continuat traseul în alergare ajungând la linia de sosire obosit dar în același timp mai puternic fizic, iar cel mai important: mai puternic mental!
Nici de această dată nu au lipsit din ,,meniu” celebrele burpees.
SPARTAN RACE – Winter Sprint am încheiat-o în primii 160 din 2500 de participanți. Este o performanță de care sunt mândru. Am pus foarte multă pasiune în această competiție și am reușit să îmi depășesc limitele. Am învățat să îmi gestionez și mai bine rezistența la efort, forța, psihicul și nu în ultimul rând emoțiile.
Sunt nerăbdător să accept viitoarele provocări SPARTAN RACE. Este o cursa în care își întâlnești și depășești limitele! Mișcarea, indiferent de climă sau condiții meteo înseamnă sănătate și echilibru, iar CE NU TE OMOARĂ TE FACE MAI PUTERNIC
ASTA A FOST ATMOSFERA PE PARCURSUL ÎNTREGII ZILE !!!